Fose septice: constructie si amplasare

Fosele se amplaseaza in apropierea apropierea cladirii, la o distanta nu mai mare de 20-30 m, pe un amplasament care sa fie favorabil operatie de vidanjare. Foarte important este faptul ca aceasta trebuie sa se amplaseze in avalul oricarei surse de apa. Avand in vedere rolul acesteia de colectare-decantare si de asigurare a infiltratiei apei relativ curate in pamant, sapatura va fi realizata astfel incat sa depaseasca stratul permeabil cu 50-100cm (nisip sau pietris). Forma in plan poate fi circulara sau patrata, iar realizarea se face prin executie pe loc sau din prefabricate. Simpla si economica s-a dovedit a fi realizarea unei fose septice din placi prefabricate (cu fante) turnate din beton armat. Placile vor fi prevazute inca din faza de turnare cu posibilitatea obtinerii unor fante de scurgere(de infiltrare a apei). Pentru aceasta, inainte de turnarea betonului in cofrag, vor fi intercalate cubuletele din polistiren expandat, de o grosime egala cu cea a placii. Dupa intarirea betonului, aceste cubulete pot fi scoase din placa turnata. In acest fel se vor realiza orificiile.
La doua zile de la turnare, cofragul se scoate (ridica), peste placa se asterne un strat de hartie de sac (stearsa cu petrol sau motorina) si se continua turnarea celei de-a doua placi. Operatia continua in acest mod pana la turnarea celor patru placi. La numai 7-8 zile de la turnare, placile se desfac, apoi se scot pe rand cuburile de polistiren. Astfel, in placi raman suficiente orificii pentru infiltrarea apei in strat. In ultima placa trebuie sa se realizeze un gol pentru a putea fi traversata de ultimul tronson al conductei de canalizare. La baza fosei se va realiza un filtru invers pentru a se evita colmatarea rapida a stratului permeabil.
Chiar daca pare complicata amenajarea unei astfel de fose septice, avantajele ei ecologice sunt evidente, si in plus, odata investitia facuta, intretinerea ei nu va costa foarte mult

Principiile de vidanjare pentru o fosa

Vidanjarea periodică la nivel constant a unei fose, decantor, clarificator sau separator de grăsimi, constă în extragerea:
-în prima fază a cuasi-totalităţii materiilor flotante (grăsimi şi alte materii care plutesc)
-în etapa următoare a unei mari părţi din cantitatea de nămol depus pe fundul aparatului. Dacă nivelul nămolului existent atinge 50% din volumul nominal al aparatelor (exceptând separatorul de grăsimi), se va extrage circa 80% din cantitate. Nivelul nămolului poate fi estimat cu ajutorul unor dispozitive de detecţie a nivelului. Această vidanjare trebuie să fie realizată la nivel constant. Menţinerea unei cantităţi mici de nămol pe fundul aparatelor, (exceptând separatorul de grăsimi), este esenţială pentru re-demararea procesului de epurare anaerobă a acestui tip de dispozitiv de pre-tratare. Scăderea nivelului de umplere, ocazionată de operaţia de vidanjare, trebuie compensată printr-un aport constant şi complementar de apă curată provenind fie din imobil, fie din vehicolul de intervenţie. Extracţia materiilor flotante şi apoi a nămolului trebuie realizată astfel încât să nu perturbe separarea fazelor (parte lichidă şi strat de nămol) şi pe de altă parte, să se extragă cât mai puţin posibil lichid. Este de dorit ca vehicolul de intervenţie să fie echipat cu un sistem de presare a materiilor vidanjate şi cu închideri separate, atât pentru o stocare diferită a materiilor flotante şi a nămolurilor, cât şi pentru optimizarea utilizării.